Grafic 2: Evoluția procentuală cumulată de la începutul anului a indicelui bursier S&P500 din SUA (calculat în dolari SUA), alături de cea a indicelui autohton BET-XT-TR (calculat în RON)

Doar că viața reală continuă și după acest roller-coaster emoțional, de parcă am fi într-un serial contractat de producători pentru multe sezoane, chiar dacă sunt cu toții conștienți că tot ce urmează după un prim sezon, care s-a dovedit a fi un blockbuster, va avea mari șanse să dezamăgească, putând chiar să inducă urmăritorilor săi o senzație de plictiseală. E adevărat,  serialul ”Domnia lui Trump” ne tentează cu mutarea acțiunii din spectrul comercial și economic în cel militar – mă refer evident la escaladarea confruntării dintre Israel și Iran. Speranța noastră a tuturor este însă, ca scenariștii unui asemenea episod tragic să realizeze că într-un război din lumea reală nu există happy-end-ul hollywoodian, iar realitatea materială a conflictului – faptul că cei doi combatanți se situează la mii de kilometri distanță – susține, de asemenea, ideea că acțiunea dramatică a unui sezon beligerant va fi limitată.

Dar unde se termină acțiunea dramatică încep interpretările, se „developează” consecințele comportamentale, se iau deciziile și, în final, apare și acțiunea, de această dată economică. Adică, exact ce îi interesează pe investitori pe termen mediu și lung, unde emoțiile se estompează și dispar practic din peisaj. Iar vara aceasta se pare că ne vom ocupa exact cu aceste lucruri. Ca să le luăm pe rând, tarifele lui Trump: povestea lor încă nu s-a terminat, căci majoritatea a fost doar suspendată sau amânată până la finalizarea unor negocieri care să ducă la acorduri comerciale voit avantajoase Americii. Termenul de 9 iulie, când expiră cele 90 de zile de amânare pentru majoritatea așa-ziselor tarife reciproce, este unul de urmărit mai atent. Cu toate acestea, tiparul comportamental al lui Trump, ca și focus-ul său pe alte subiecte importante (adoptarea pachetului său fiscal în Congres, intensificarea acțiunilor de stopare a imigrației, ca și escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu) face ca o escaladare dramatică similară celei din luna aprilie să fie mult mai puțin probabilă de această dată. Vom avea totuși un deznodământ al narațiunii tarifelor care va include cel mai probabil cote mai ridicate la modul general (un tarif universal de 10% aplicat tuturor pare deja scenariul de bază universal acceptat), dar și cu diferențieri destul de semnificative din punct de vedere sectorial (de exemplu, tarife de 50% la importurile de oțel și aluminiu) și bilateral (de exemplu, tariful mediu pentru importurile din China rămâne peste 50% la momentul actual). Ori aceste cote mai ridicate se vor transpune în niște efecte macroeconomice pe care astăzi le putem specula și anticipa în termeni direcționali – cerere și activitate economică mai reduse și prețuri mai ridicate pe termen scurt – dar a căror magnitudine nu poate fi estimată cu precizie, iar acest lucru e cu atât mai problematic cu cât impactul asupra activității economice și impactul asupra prețurilor înseamnă lucruri diametral opuse pentru dobânzi și pentru prețurile activelor economice. Astfel, dacă va domina impactul tarifelor asupra consumului și investițiilor și, deci, asupra creșterii economice, FED-ul (banca centrală a SUA) va reduce dobânzile, iar activele favorizate în acest caz vor fi în special obligațiunile. Dacă, în schimb, va domina impactul inflaționist, fără efecte mari asupra robusteții creșterii economice, reducerile de dobânzi se vor lăsa așteptate și e posibil ca acțiunile să rămână mai bine susținute în piață. Dar la fel de bine se poate întâmpla ca cele două efecte să se manifeste simultan și nefast (scenariu foarte negativ pentru toate piețele) sau doar limitat (un scenariu benign care va menține o volatilitate redusă pentru majoritatea claselor de active, susținând reduceri de dobânzi graduale, prelungite și de impact mai scăzut). Din acest motiv, cifrele macroeconomice care până acum au dat puține informații relevante pentru viitor vor începe să fie mult mai atent scrutinizate, prefigurându-se astfel o vară anxioasă pentru ”tocilarii” statisticilor economice.

Să continuăm cu o altă interpretare a evenimentelor și atitudinii administrației Trump de la inaugurarea sa ca Președinte și anume, rolul SUA în ordinea economică și geopolitică mondială care pare să fi fost pus în discuție odată cu amenințarea războiului comercial, dar și cu retorica destul de contondentă adoptată de politica externă a noii administrații americane. În acest sens, este instructiv să observăm că valoarea monedei americane, care are nu doar o încărcătură economică și financiară, ci și una geopolitică, nu a participat decât parțial și temporar la raliul pieței americane de acțiuni de după 9 aprilie, menținându-se la un nivel diminuat cu aproape 10 procente față de începutul anului (vezi Graficul 3). Această depreciere a dolarului e cu atât mai remarcabilă cu cât unul dintre principalii determinanți ai valorii monedei americane de până deunăzi, și anume, diferențialul dintre ratele dobânzilor în dolari SUA și cele aferente altor monede nu a scăzut, ba dimpotrivă, în unele cazuri (cum este cel al monedei Euro sau al francului elvețian) chiar a crescut. Asta demonstrează că pentru investitorii de pe piața valutară contează, azi mai mult decât în trecut, și alte aspecte decât cel strict financiar, printre care unul important îl reprezintă și rolul voluntar sau involuntar pe care America și dolarul îl vor juca în arhitectura economică mondială, care e adânc întrepătrunsă cu arhitectura militară și politică mondială. De aceea, acțiunile, dar și atitudinea retorică din politica externă a guvernului american, inclusiv în ceea ce privește evenimentele din Orientul Mijlociu, reprezintă un punct de interes pentru investitori. Un alt punct de interes îl reprezintă legislația fiscală americană care se află pe masa Congresului și care include niște prevederi (mai precis, așa-numita Secțiune 899) care sădesc semințele unei eventuale supra-impozitări a investițiilor financiare realizate de investitorii străini în SUA. Aici nu vorbim de evenimente dramatice, ci de detalii juridice fine care ar plictisi pe 99,9% din populația lumii, dar care totuși pot avea influențe majore în evoluțiile viitoare ale piețelor și, mai ales, în performanța relativă a activelor americane față de cele din “Restul Lumii”. Pentru riscurile de această natură, recomandarea medicului este mereu aceeași, de diversificare geografică poate chiar mai profundă decât ar fi cazul în mod obișnuit. Dacă vreți, în acest caz, cântărețul american chiar ar avea motive să deplângă în Blues-ul său plecarea investitorilor străini alături de care piața americană a trăit momente (a se citi: a realizat câștiguri) atât de frumoase.

Grafic 3: Evoluția dolarului american și a leului românesc față de euro, în procente cumulate de la începutul anului 2025