În al treilea rând, campania de reduceri ale dobânzilor vine într-un moment în care, cel puțin până acum, niciuna din economiile lumii nu se confruntă în mod oficial cu fenomenul efectiv sau măcar cu iminența recesiunii, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, la începutul pandemiei, când teama de efectele recesioniste ale lockdown-ului a convins băncile centrale să relaxeze semnificativ costurile de finanțare. E adevărat, unele economii suferă de un grad mai acut de slăbiciune decât altele (în primul rând țări precum Germania sau Marea Britanie au economii cvasi-stagnante, dar nici China nu este în ”formă” prea bună), însă cea mai mare economie a lumii, cea a SUA, se comportă de parcă dobânzile nu ar fi crescut atât de mult precum au făcut-o în perioada 2022-2023, menținându-și o rată relativ alertă de creștere economică, de circa 3% pe an. Ori pentru o bancă centrală care tocmai a trecut în acei ani printr-unul din cele mai rapide cicluri de creșteri de dobândă, e un lucru remarcabil să înceapă să facă drumul de întors al dobânzilor din considerente de prevenție¸ pentru a preîntâmpina o slăbiciune a economiei despre care toată lumea să aștepta să vină mai devreme, dar care până acum nu a venit deloc. Un astfel de ciclu preventiv de reducere a dobânzilor nu s-a mai întâmplat de vreo 30 de ani și chiar și atunci a fost de o amplitudine redusă versus așteptările actuale care prevăd reduceri de circa 2 puncte procentuale ale dobânzii Fed.

Dat fiind această situație neobișnuită în care ne aflăm, respectiv o serie de campanii electorale și militare potențial disruptive și o campanie economică stimulativă, la ce ar trebui să ne așteptăm? Din experiența ultimilor 2 ani, cine s-ar fi concentrat pe potențialul disruptiv al evenimentelor geopolitice, ar fi renunțat probabil la procente bune (dacă nu zeci de procente) de performanță investițională. În schimb, cine s-a concentrat pe anticiparea timpurie a campaniei de reducere a dobânzilor și a respectat îndemnul ”Nu te lupta cu Fed-ul!”, probabil că a fost mai fericit. Dacă mergem pe același făgaș, în condițiile în care ciclul de reducere a dobânzilor ar continua, se pune problema dacă putem continua să profităm de el, în condițiile în care performanța bună de până acum a investițiilor riscante sugerează că prețurile acestor investiții s-au alimentat copios deja cu optimismul pe care scăderea dobânzilor în vremuri de creștere economică îl implică.

Răspunsul, ca al oricărui economist care se respectă, este unul ambiguu: și da, și nu. Da, pentru că nu toate economiile și toate clasele de active au profitat deja de dobânzile mai mici. Unele sectoare (de exemplu, cel manufacturier, cel al energiei regenerabile sau cel imobiliar) și unele tipologii de companii (de exemplu, companiile mici și cele cu nevoi de finanțare mai măricele) vor trebui să aștepte ca dobânzile să fi scăzut efectiv suficient de mult cât să devină din nou profitabile și atractive pentru investitori. La fel, unele economii, precum cea europeană, care nu se pot baza pe o cerere internă robustă, depind de stimularea cererii de consum al consumatorilor din alte țări, cum ar fi cei din SUA sau din Asia, ori această stimulare nu a fost încă suficient de puternică încât să se cunoască și în cererea de produse de export europene¹. Aceste decalaje economice se regăsesc și în piețele financiare, fiind reflectate în subperformanța unor sectoare ale pieței bursiere (industrial, energetic etc.), a unor tipuri de companii (subperformanță amplă a indicelui de companii mici și mijlocii S&P600 versus indicele de companii mari americane S&P500), respectiv a unor piețe geografice (subperformanța pieței chinezești față de orice piață dezvoltată, respectiv a pieței din Europa față de cea din SUA). Aceste subperformanțe sunt justificate economic, dar în contextul în care campania de dobânzi ar fi de succes, ele ar putea reprezenta și oportunități pentru viitor.

Există însă și partea goală a paharului, pentru că, paradoxal, așa cum într-o democrație unanimitatea e nocivă și probabil artificială, la fel, și în investiții, prea multe opinii congruente și un optimism deobordant și generalizat e nesănătos. Astfel, în cazul în care toată lumea e convinsă că avionul economiei americane a aterizat lin la destinație și că, odată cu scăderea dobânzilor ne putem aștepta la o nouă decolare la fel de lină (a se citi un nou ciclu de accelerare a creșterii economice), spiritul de turmă va duce prețurile activelor riscante care beneficiază de acest ciclu la cote astronomice, care nu mai pot fi justificate de evoluțiile din economia reală, oricât de bune ar fi ele. Într-un asemenea context se creează premisele unor corecții așa-numit tehnice, pentru că orice cifră dezamăgitoare, oricât de neînsemnată, poate genera un val de vânzări și de ”dezumflări” de prețuri. Episoadele de scăderi de la începutul lunii august și, respectiv, de la începutul lunii septembrie au reprezentat mici mostre a unor situații de acest gen. Prin urmare, atenție cu optimismul pe scările descendente ale dobânzilor!

Dacă e să analizăm situația actuală și apetitul de risc al investitorilor aș spune că, în ciuda campaniilor de scădere a dobânzilor și a unei economii globale relativ robuste (mai ales datorită SUA), nu suntem într-o perioadă care să poată fi caracterizată drept una exuberantă sau exagerată. În mod paradoxal, campaniile politice despre care am vorbit, care induc incertitudine și precauție în psihicul investitorilor, par să ofere și un echilibru al prețurilor din piață. Pe măsură ce vom trece dincolo de aceste campanii politice și vom avansa și în campania de reducere a dobânzilor, va trebui să ne păstrăm ochii ațintiți pe acest echilibru, orice deteriorare a acestuia  putând să genereze niște dinamici nesustenabile pe piețele financiare. Cu alte cuvinte, ca la orice campanie, putem profita de beneficiile ei, dar trebuie să fim conștienți că ele vor expira în curând și că viața reală e nițica mai anostă decât pare în spoturile de publicitate.

¹ E adevărat, e foarte posibil ca exporturile europene dezamăgitoare să aibă de a face și cu lipsa de competitivitate a firmelor manufacturiere europene, lovite puternic de scumpirea energiei și combustibililor. 

Prezentul material reprezintă doar un punct de vedere personal al autorului și nu poate fi asimilat în niciun fel și nu reprezintă poziția oficială a grupului BCR (sau a grupului Erste).

Acest material are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare pentru produse și investiții în instrumente financiare sau o ofertă pentru a contracta produsele sau servicii de investiții financiare la care acest material sau punct de vedere se referă. Orice referință la o cotație sau preț din prezentul material în legatură cu un produs/serviciu este doar opinia personală a autorului și nu reprezintă o ofertă indicativă din partea grupului BCR sau Erste sau o recomandare din partea acestora.

Atragem atenția asupra faptului că investițiile în instrumente financiare sunt supuse unor riscuri cum ar fi, riscul general de piață, riscuri legate exclusiv de emitent precum poziția sa financiară sau rezultatele din operațiuni, riscul legat de fluctuaţia preţurilor pieţei ce poate genera situații precum devierea prețului unor instrumente structurate comparativ cu activul suport, incertitudinea dividendelor, a randamentelor și/sau a profiturilor, fluctuația cursului de schimb.

De asemenea, aveți în vedere faptul că performanța anterioară a instrumentelor financiare nu reprezintă o garanție în ceea ce privește performanța lor viitoare. Nicio asigurare nu poate fi dată referitor la randamentul favorabil al portofoliului de instrumente financiare sau al unui emitent descris în prezentul raport. Există posibilitatea ca, datorită unor factori diverși, proiecţiile să nu fie atinse. Cauzele pot fi: volatilitatea nelimitată a pieței, volatilitatea sectorului, acțiuni ale corporațiilor, imposibilitatea accesului la informații complete sau corecte.