Autor: Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management

Așa acum ați putut afla și din materialele colegului meu Andrei (pe care le puteți găsi aici) și ați putut deduce, eventual, și din evoluția portofoliului dumneavoastră de investiții – în special acțiuni, anul 2024 a început sub auspicii bune, cu 3 luni de performanțe bursiere pozitive. La finele primului trimestru indicele acțiunilor globale arăta deja un plus de peste 10 procente (vezi și Graficul 1), astfel încât, dacă încheiam anul pe 31 martie, mulți investitori s-ar fi declarat probabil mulțumiți. În aceste condiții, scăderile înregistrate în luna aprilie de aproape toate piețele bursiere (cu excepția notabilă a Bursei de Valori București, care s-a menținut relativ stabilă la nivelul principalilor indici) nu ar fi trebuit să surprindă, ele fiind oarecum normale într-o lume în care volatilitatea de zi cu zi e precum alternanța vale-culme într-un peisaj muntos.

Grafic 1: Performanța cumulată de la începutul anului 2024 a indicelui MSCI de acțiuni globale calculat în EUR

Și totuși, a trece dincolo de explicația ”normalității” ideii că prețurile acțiunilor au fluctuații și a încerca să înțelegem de ce au apărut aceste fluctuații negative în luna aprilie mi se pare un exercițiu util, inclusiv pentru a previziona ce se va întâmpla în continuare pe piețe. Din acest punct de vedere, merită remarcat faptul că scăderile de pe piețele de acțiuni nu au fost singulare în luna aprilie, majoritatea piețelor de obligațiuni înregistrând și ele corecții negative de preț, în condițiile în care randamentele titlurilor de stat (care sunt invers corelate cu prețurile acestora) au crescut semnificativ pe parcursul lunii (vezi Graficul 2). Practic, la nivel de clase de active, doar mărfurile au încheiat luna cu o performanță semnificativ pozitivă. Dacă o asemenea constelație de performanțe vi se pare cunoscută, ea nu e întâmplătoare, fiindcă am mai întâlnit-o în anul 2022, an pe care mulți dintre noi, cei investiți în piețele financiare, am fi vrut să-l uităm. De ce această asemănare, când azi nu avem parte de ”surprizele” negative de care am avut parte acum 2 ani: nici un război neașteptat, nici rate ale inflației de 2 cifre, nici creșteri surprinzător de accelerate ale dobânzilor? Unii ar spune că tensiunile din Orientul Mijlociu ar fi de vină, însă nici evoluțiile de pe burse și nici evoluția prețului petrolului – de obicei, cel mai bun barometru ale acestor tensiuni – nu prea au coincis cu momentele de inflamare a spiritelor dintre Israel și Iran. În schimb, creșterea volatilității pe piețe (vezi Graficul 3) s-a întâmplat în jurul momentelor de publicare a cifrelor privind piața muncii (multe prea încinsă), respectiv a celor privind rata inflației prețurilor de consum (prea ridicată) din SUA. Ambele informații au alimentat speculațiile investitorilor privind o posibilă schimbare de atitudine a băncilor centrale, ale căror intenții de reducere a dobânzilor ar fi descurajate de persistența încăpățânată a inflației (inflația IPC din SUA nu a scăzut încă sub nivelul de 3%), ba chiar unii au început să se gândească la posibilitatea reluării mișcărilor ascendente ale dobânzilor. Faptul că spiritele negative s-au potolit săptămâna trecută, fix după ședința de politică monetară a băncii centrale americane în care riscul creșterilor de dobândă au fost scoase de pe masă de președintele acesteia și după ce datele privind piața muncii au indicat o răcire a presiunilor cu potențial inflaționist dovedește din nou care au fost în realitate resorturile îngrijorărilor investitorilor.

Grafic 2: Evoluția anuală a indicelui american de acțiuni S&P 500, alături de randamentul titlurilor americane pe 5 ani, corectat cu rata inflației

Grafic 3: Evoluția prețului aurului, respectiv al indicelui VIX al volatilității de pe piața newyorkeză de acțiuni, ambii considerați indicatori ai aversiunii față de risc a investitorilor

Judecând după evoluțiile pozitive generalizate ale piețelor și după scăderea bruscă a volatilității din primele zile ale lunii mai, pare așadar că am depășit momentul de descumpănire al lunii aprilie. Cu toate acestea, temporar sau nu, episodul recent ne dă de gândit și ar trebui să ne pună în gardă pentru ce va urma în restul anului 2024. Iată câteva idei inspirate de întâmplările din ultimele săptămâni și care merită, cred eu, rumegate pe îndelete:

1. Poate că atât noi investitorii, cât și economiștii și bancherii centrali ne grăbim să tragem concluzii cu privire la ce se întâmplă în economie după doar câteva luni de date: anul trecut lumea s-a grăbit să se aștepte la o recesiune după câteva luni de dobânzi ridicate, iar spre finalul anului, când inflația a luat-o pe o pantă descendentă pentru câteva luni, a apărut graba de a declara o victorie în lupta cu flagelul prețurilor accelerate și de a declara deschis sezonul reducerilor de dobânzi. Lecția oferită de datele recente este însă destul de simplă: e nevoie de răbdare cu inflația pe scări și orice anticipație optimistă privind reduceri ample de dobândă trebuie ancorate în niște tendințe clar conturate ale prețurilor de consum, iar tendințele actuale nu sunt nici pe departe atât de clare.
   
   
2. În ciuda celor de mai sus, e grăitor faptul că, deși, în esență, inflația din SUA din luna martie (ultima disponibilă) se situează practic la același nivel cu cel al inflației din luna noiembrie a anului trecut, discursul de atunci al băncilor centrale era de fapt mult mai dur în lupta cu inflația decât discursul actual, posibilitatea unor noi creșteri de dobândă fiind acceptată atunci, dar aproape exclusă acum. Asta înseamnă că prioritățile bancherilor centrali s-au schimbat, în sensul în care riscul inflaționist e contrabalansat de un risc de încetinire a creșterii economice sau a unui accident pe piețele financiare – iarăși grăitoare în acest sens este decizia unanimă a Board-ului FED de a încetini semnificativ restrângerea lichidității din economie, deși cantitatea banilor din economie rămâne una mult mai ridicată decât înainte de pandemie. Deocamdată putem doar specula dacă această schimbare de priorități are de-a face cu apropierea de momentul electoral culminant al anului, e un reflex al politicilor expansioniste de până acum 2 ani, o reacție la semnale reale de încetinire a economiei sau, pur și simplu, o reflexie a priorităților investitorilor și agenților economici pentru o inflație mai mare față de un șomaj eventual mai ridicat. Timpul și reacțiile viitoare ale autorităților monetare ne vor da mai multe informații în acest sens.
   
   
3. Piața și investitorii sunt încă foarte sensibili la informații surprinzătoare din domeniul inflației, dar nu neapărat la ideea unei inflații mai ridicate în sine, ci la riscul ca aceasta să deraieze parcursul de scădere a dobânzilor sau, Doamne ferește, să le readucă pe o pantă ascendentă. O astfel de sensibilitate ridicată nu e de altfel de mirare, ținând cont de evaluările ridicate din piață, în special în cazul acțiunilor americane și ale obligațiunilor corporative, ceea le face mai sensibile ca de obicei la, practic, orice veste proastă.
   
   
4. Poate că e o coincidență faptul că pe fundal continuă să bâzâie zgomotul conflictelor militare în zone cu impact potențial asupra producției de țiței și gaze naturale, dar paralela cu evenimentele din anii 1970 e posibil să nu se oprească aici. Poate că riscul și magnitudinea inflației de azi nu sunt la nivelul celor de atunci, dar faptul că inflația rămâne mai ridicată decât în mod normal atât în perioade de decelerare economică (în 2022), cât și într-una de accelerare economică (în 2023) reprezintă un tipar familiar cu acea perioadă. Dacă suntem într-adevăr într-o lume caracterizată de un regim de inflație ridicată, ca atunci, asta ar avea implicații majore atât pentru politica de dobânzi (care ar trebui să fie mai fermă în lupta cu inflația), cât și pentru strategiile de investiție (care ar trebui să înlocuiască plasamentele în obligațiuni pe termen lung din rolul de active cu risc scăzut și rol de diversificare cu alte tipuri de plasamente, printre care și unele pe piețele de mărfuri).

Mai pe scurt și mai pe șleau, pentru mine concluzia ultimelor săptămâni mi se pare a fi că nu suntem pregătiți pentru un scenariu de recrudescență a inflației, deși acesta mi se pare a fi dacă nu (încă), scenariul principal, atunci principalul scenariu de risc, cu atât mai mult cu cât pare că în lumea de azi, a vitezei accelerate de calcul și a ”traficului” accelerat cu atenția umană, virtutea răbdării pare să devină o marfă din ce în ce mai rară. Pentru cine știe puțină teorie economică, va ști că nerăbdarea se traduce printr-o valoare mai mare în timp a banilor (valorizăm mult mai mult leii de azi față de leii din viitor), respectiv prin rate ale dobânzilor de echilibru mai ridicate. Dacă e într-adevăr așa, atunci graba de a reduce dobânzile se prea poate să strice rostul economiei și, în final, și al piețelor financiare.

Prezentul material reprezintă doar un punct de vedere personal al autorului și nu poate fi asimilat în niciun fel și nu reprezintă poziția oficială a grupului BCR (sau a grupului Erste).

Acest material are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare pentru produse și investiții în instrumente financiare sau o ofertă pentru a contracta produsele sau servicii de investiții financiare la care acest material sau punct de vedere se referă. Orice referință la o cotație sau preț din prezentul material în legatură cu un produs/serviciu este doar opinia personală a autorului și nu reprezintă o ofertă indicativă din partea grupului BCR sau Erste sau o recomandare din partea acestora.

Atragem atenția asupra faptului că investițiile în instrumente financiare sunt supuse unor riscuri cum ar fi, riscul general de piață, riscuri legate exclusiv de emitent precum poziția sa financiară sau rezultatele din operațiuni, riscul legat de fluctuaţia preţurilor pieţei ce poate genera situații precum devierea prețului unor instrumente structurate comparativ cu activul suport, incertitudinea dividendelor, a randamentelor și/sau a profiturilor, fluctuația cursului de schimb.

De asemenea, aveți în vedere faptul că performanța anterioară a instrumentelor financiare nu reprezintă o garanție în ceea ce privește performanța lor viitoare. Nicio asigurare nu poate fi dată referitor la randamentul favorabil al portofoliului de instrumente financiare sau al unui emitent descris în prezentul raport. Există posibilitatea ca, datorită unor factori diverși, proiecţiile să nu fie atinse. Cauzele pot fi: volatilitatea nelimitată a pieței, volatilitatea sectorului, acțiuni ale corporațiilor, imposibilitatea accesului la informații complete sau corecte.