Autor: Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management

A început „anul școlar” și sentimentul meu e că - precum în cazul copiilor din ciclul primar pe care învățătoarea îi testează să vadă dacă au uitat complet tabla înmulțirii pe timpul vacanței de vară - avem și pe piețe de-a face cu o fază de evaluare a progresului realizat până acum. Iar progresul cel mai important pe care îl așteaptă lumea e acela al scăderii ratei inflației, balaurul care a băgat anul trecut în sperieți mulți investitori și consumatori și împotriva căruia au fost mânate în luptă băncile centrale cu arma lor (teoretic) cea mai tăioasă: dobânzile. Desigur, măsurarea progresului e întotdeauna dependentă de reperul luat în considerare, și, totodată, de indicatorul concret care e măsurat. Pentru a fi în consonanță cu modul de gândire al băncilor centrale, ce poate fi dedus din comunicările lor oficiale, am luat în calcul un indicator al inflației care exclude prețurile, adesea volatile, ale produselor energetice și ale produselor alimentare, ale celor din tutun și alcool, care au o pondere însemnată în coșul de consum, dar despre care se știe că pot fi cu greu influențate de politicile băncilor centrale. Reperul progresului în cazul acestui indicator ar fi imprimarea unei tendințe clare de scădere care să ne dea încrederea că vom atinge nivelul țintă de 2% la un orizont de cel mult 2 ani. Așa cum arată Graficul 1, în cazul României vorbim mai degrabă de regres, iar în cazul Zonei Euro și al SUA putem vorbi de un oarecare progres, dar unul destul de lent.

Grafic 1: Evoluția inflației în SUA, Zona Euro și România: indice al prețurilor de consum care exclude prețurile la produsele energetice și la produsele alimentare, produse din tutun și alcool

Ținând cont de lipsa relativă de progres dezinflaționist, aș zice că primul cap al balaurului este persistența inflației. Acesta însă nu e singurul, pentru că în ultima perioadă se mai ițesc câteva. În primul rând, prețul țițeiului și al altor produse energetice, a căror scădere dăduse un prim impuls fenomenului dezinflaționist în ultimele 12 luni, a luat în ultima vreme un nou avânt ascendent, care prevestește posibile creșteri de prețuri în lunile următoare – a se vedea în acest sens Graficul 2, care arată că majorările prețurilor la țiței tind să fie încorporate rapid (1-3 luni) în dinamica prețurilor de consum din SUA, Europa și nu numai. De altfel, mulți analiști consideră că prețul petrolului are chiar un rol mai larg decât acela dat de statutul său de referință pentru costul combustibililor și cel al energiei, existând studii care arată că accelerarea prețului petrolului este adesea asociată și cu un impact pozitiv asupra așteptărilor publicului față de inflația viitoare – o intuiție oarecum similară cu cea din România privind impactul deprecierii cursului leului asupra așteptărilor românilor privind scumpirile viitoare.

Grafic 2: Prețul petrolului și inflația din SUA și din Zona Euro

Pe lângă creșterea prețului petrolului, balaurul inflației mai e alimentat și de fenomenul creșterii costurilor salariale, impulsionat de scăderea recentă a puterii de cumpărare a angajaților, dar și de penuria cronică de forță de muncă din țările dezvoltate (și nu numai), care n-a făcut decât să se acutizeze în urma pandemiei. E adevărat că dinamica salariilor a mai încetinit în ultimele trimestre, în special în SUA, însă în același timp pare evident că această încetinire trebuie să treacă testul conflictelor de muncă declanșate sau pe cale să se declanșeze sub impulsul activist al mișcărilor sindicale atât din Vestul Europei, cât și de peste Ocean (spre exemplu, greva sindicaliștilor din industria auto ține capul de afiș de câteva săptămâni în SUA, aceasta putând ”inspira” și alte mișcări de revendicări salariale).

În fine, să nu uităm de problema cea mai de actualitate a României, respectiv deficitul bugetar, a cărui corecție necesară creează atâta vâlvă în spațiul public local. Necesitatea corecției vine, printre altele, din motivul că deficitul bugetar e un alt cap al balaurului inflaționist: faptul că sectorul public cheltuie semnificativ mai mult decât încasează și că majoritatea banilor reprezintă consum și nu investiții, face ca dezechilibrul dintre cererea și oferta din economie să se adâncească, ceea ce în teorie ațâță focul inflației. Fenomenul nu e însă unul doar românesc, ba chiar în cazul României se poate argumenta că impactul deficitului bugetar e mai mare asupra deficitului comercial extern al României decât direct asupra inflației. Pentru piețele internaționale contează însă ceea ce se întâmplă în SUA, unde deficitul bugetar a crescut dramatic în perioada pandemiei și nu s-a redresat suficient (vezi Graficul 3), ceea ce aduce un impuls suplimentar cererii deja robuste din sectorul privat, ridicând totodată suspiciuni plauzibile cu privire la contribuția inflaționistă semnificativă a sectorului public.

Grafic 3: Solduri bugetare ca procent din PIB în SUA și Zona Euro: deficitele rămân ridicate chiar dacă au scăzut în 2022

Am prezentat pe scurt cum balaurul inflației ar putea să ne sperie cu noi capete mâncătoare de putere de cumpărare. Impactul acestui risc emergent asupra piețelor financiare internaționale a fost unul negativ în luna septembrie, acestea comportându-se ca și cum sentimentul pozitiv de risc din lunile anterioare s-ar fi risipit și himerele anului 2022 s-ar fi reîntors: dobânzi și randamentele mai mari ale titlurilor de stat, prețuri mai mici la acțiuni, dolar mai puternic și piețe emergente mai vulnerabile. Cum ne protejăm într-un astfel de context? De exemplu, luând balaurul de capete, respectiv căutând expunere pe factorii inflaționiști menționați: sectorul energetic, instrumente cu venit fix și maturități scurte în USD, obligațiuni indexate la inflație sau … pe ce credem că vor cheltui salariații banii obținuți din negocierile actuale (sectorul bunurilor de larg consum, de exemplu). Acestea sunt câteva abordări posibile, însă să nu uităm că piața e într-un permanent dinamism, ceea ce înseamnă că e posibil ca investitorii să se fi repoziționat deja pentru creșterea inflației și să se fi închis ferestrele de oportunitate de preț pentru tipologiile de active menționate mai sus. De asemenea, să nu uităm că unele bănci centrale se luptă aprig cu balaurul și succesul sau insuccesul lor nu e încă decis, un eventual succes putând duce la reevaluarea pozitivă rapidă a obligațiunilor pe termen lung, printre alte active puternic beneficiare ale scăderii inflației. În fine, și poate cel mai important, să nu uităm că balaurul inflației ia ca victimă sigură pe toți cei care stau pe marginea drumului rămânând cu banii neinvestiți, pentru că inflația prin definiție asta face: erodează valoarea banilor pasivi.

Prezentul material reprezintă doar un punct de vedere personal al autorului și nu poate fi asimilat în niciun fel și nu reprezintă poziția oficială a grupului BCR (sau a grupului Erste).

Acest material are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare pentru produse și investiții în instrumente financiare sau o ofertă pentru a contracta produsele sau servicii de investiții financiare la care acest material sau punct de vedere se referă. Orice referință la o cotație sau preț din prezentul material în legatură cu un produs/serviciu este doar opinia personală a autorului și nu reprezintă o ofertă indicativă din partea grupului BCR sau Erste sau o recomandare din partea acestora.

Atragem atenția asupra faptului că investițiile în instrumente financiare sunt supuse unor riscuri cum ar fi, riscul general de piață, riscuri legate exclusiv de emitent precum poziția sa financiară sau rezultatele din operațiuni, riscul legat de fluctuaţia preţurilor pieţei ce poate genera situații precum devierea prețului unor instrumente structurate comparativ cu activul suport, incertitudinea dividendelor, a randamentelor și/sau a profiturilor, fluctuația cursului de schimb.

De asemenea, aveți în vedere faptul că performanța anterioară a instrumentelor financiare nu reprezintă o garanție în ceea ce privește performanța lor viitoare. Nicio asigurare nu poate fi dată referitor la randamentul favorabil al portofoliului de instrumente financiare sau al unui emitent descris în prezentul raport. Există posibilitatea ca, datorită unor factori diverși, proiecţiile să nu fie atinse. Cauzele pot fi: volatilitatea nelimitată a pieței, volatilitatea sectorului, acțiuni ale corporațiilor, imposibilitatea accesului la informații complete sau corecte.