Autor: Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management

Pentru cei care îndrăgesc aspectele tehnice, o să enunț ecuația care stă la baza teoriei cantitative a banilor și o să mă opresc apoi, ca să nu pierd pe restul de 99% din cititori: ecuația spune că Masa monetară înmulțită cu Viteza de circulație a banilor trebuie să fie egală cu Cantitatea de bunuri și servicii din economie înmulțită cu Nivelul mediu de preț al acestora. Apelând la simboluri, asta se traduce prin M x V = P x T, iar pe românește prin faptul intuitiv că trebuie să existe permanent un echilibru între volumul de bani din economie și volumul de bunuri și servicii “reale” din aceeași economie.

Haideți să introducem acum câteva personaje ca să închegăm puțin narațiunea: să începem cu Johnny Cash (a nu se confunda cu celebrul cântăreț cu voce gravă), adică omul cu banii lichizi după el. De unde are Johnny Cash bani? Nu prea multă lume știe, dar unii șoptesc că el e finanțat de ruda sa, Johnny Power (aici aveți libertatea de a-l confunda cu Jay Powell, Președintele Board-ului Rezervei Federale Americane), despre care se zvonește că e putred de bogat pentru că “pare” posesorul unui sac de bani fără fund. Alături de Johnny Cash îl avem și pe Johnny Baker, care e brutar și care produce “pâinea noastră cea de toate zilele” și o vinde clienților, clientul său cel mai bun fiind chiar Johnny Cash. Prima intrigă, care e și prima lecție de economie și de aplicare a teoriei cantitative a banilor, este că dacă Johnny Cash primește o “căruță” de bani de la Johnny Power, își “permite” să cheltuiască mai mult pe o pâine, iar dacă Johnny Baker se “prinde” de acest lucru, va crește prețul pâinii, ceea ce, generalizând, sugerează că această creștere a cantității de bani din economie duce la apariția inflației, pentru că se creează un dezechilibru între cantitatea de bani și cantitatea de bunuri (în cazul de față, pâinea) din economie, dezechilibru care se “rezolvă” prin creșterea prețurilor.

Totul relativ simplu și intuitiv până aici, însă hai să mai introducem încă un personaj, și anume pe Johnny Bond, a cărui menire în povestea aceasta este să acționeze ca un intermediar financiar, respectiv să îl finanțeze prin împrumuturi pe Johnny Baker, care are nevoie de bani pentru a-și finanța cheltuielile curente, cum ar fi salariile angajaților sau costul făinii, chiria magazinului și a brutăriei etc., respectiv să finanțeze investiții precum achiziționarea unui cuptor performant. De unde are Johnny Bond bani? Păi nefiind ruda cu Johnny Power, el se finanțează atrăgând niște sume de la Johnny Cash în schimbul plății unei dobânzi, pe care și-o recuperează din împrumuturile pe care le acordă lui Johnny Baker. Pentru acestea din urmă el percepe niște dobânzi ceva mai mari decât cele plătite lui Johnny Cash, diferența rămânându-i lui ca profit, respectiv ca recompensă pentru riscul asumat de a bloca banii pentru o perioadă mai lungă și pentru probabilitatea, relativ mică, dar nu inexistentă, ca Johnny Baker să nu-i poată returna împrumutul la timp. Mai trebuie menționat că numele lui Johnny Bond nu e întâmplător, pentru că modul în care el se finanțează de la Johnny Cash este prin emiterea unei obligațiuni (bond în engleză) al cărei preț inițial, la emisiune, este de 100 de dolari, și pe care Johnny Cash o poate ulterior vinde altcuiva, inclusiv lui Johnny Power. Prețul pe care îl va putea obține va depinde însă de rata dobânzii, de unde și etichetarea acesteia de “preț al banilor”. Similar situației care punea în echilibru cantitatea de bani cu cea de bunuri, și aici avem regula că atunci când cantitatea de bani este mai mare decât cantitatea de obligațiuni, prețul obligațiunilor crește peste 100, în schimb prețul banilor, adică rata dobânzii, scade. De unde și relația “sfântă” că prețul obligațiunilor și rata dobânzii aferentă acestora – numită în jargonul finanțelor și rata randamentului – evoluează invers proporțional.

Am analizat până acum două situații simple, însă după cum bine știm, viața e mereu mai complicată decât pare la prima vedere, iar relațiile dintre cei patru Johnny sunt și ele în permanentă mișcare și evoluție. Se poate întâmpla, de exemplu, ca jumătate dintre angajații lui Johnny Baker să se îmbolnăvească și Johnny să nu mai poată produce la fel de multă pâine ca în mod obișnuit, ceea ce înseamnă că nu va avea nici încasări suficiente să îi plătească dobânda sau să returneze din împrumuturile luate de la Johnny Bond, dar nici pentru a plăti salariile angajaților bolnavi. Cum pâinea produsă de J. Baker e un bun esențial pentru toată lumea, cei 3 Johnny (plus Johnny Power care rămâne în penumbră, dar el află și știe tot) organizează o întrunire de urgență și se hotărăsc să ajute cu toții cum pot. Astfel, Johnny Bond se oferă să îi dea niște bani în plus lui Johnny Baker și să îl ierte de plata unor rate în perioada până își revin angajații săi, urmând ca Johnny Baker să le plătească mai târziu. Johnny Baker promite să lucreze cu angajații existenți peste program, pe care să îi plătească suplimentar pentru a produce totuși ceva mai multă pâine și a reduce “deficitul” față de cererea existentă. Johnny Cash promite că va obține niște bani gratis de la Johnny Power, pe care să îi poată împrumuta lui Johnny Bond cumpărând obligațiuni la dobânzi mici de la acesta și oferindu-i sumele necesare pentru a-i putea, la rândul său, acorda împrumuturile suplimentare lui Johnny Baker. Ba mai mult, Johnny Power, pe care perspectiva penuriei de pâine l-a băgat în sperieți, se oferă să cumpere obligațiunile lui Johnny Cash, oferindu-i și mai mulți bani acestuia, și se oferă să facă și o mică donație direct lui Johnny Baker ca să îl ajute în perioada de restriște. De bine, de rău, lucrurile avansează în sens pozitiv, comunitatea celor 4 Johnny supraviețuiește cu suficientă pâine pentru nevoile lor, dar cu mai mulți bani circulând în “economia” lor. După un timp revin la muncă și angajații bolnavi, dar nu toți, însă cei care revin se întorc cu o altă perspectivă de viață, mai dornici de timp liber și mai hotărâți să își vândă mai scump munca, ceea ce îi face să ceară după o vreme măriri de salariu. Johnny Baker se vede nevoit să le ofere aceste măriri pentru că știe că nu poate rezista cu jumătate din forța de muncă la serviciu și că are de plătit și ratele din urmă, deci, va trebui să producă mai multă pâine. În plus, știrile anunță că la Est s-a declanșat un război al cărui rezultat este scumpirea energiei și a benzinei, ambele reprezentând părți importante ale costului producției și distribuției pâinii. În același timp, el știe că ceilalți Johnny nu pot trăi fără pâinea sa, astfel încât decide să crească semnificativ prețul pâinii.

Sigur că această creștere a prețului pâinii îi supără pe toți ceilalți Johnny și îi enervează și pe angajații săi, care văd că mare parte din creșterile de salarii pe care le-au obținut se duc pe costul suplimentar al pâinii. Johnny Power se simte imediat responsabil să readucă ordinea în comunitate, mai ales că el se dovedise foarte generos în situația de urgență, aruncând cu banii în dreapta și în stânga. El decide acum că nu mai e cazul să ofere împrumuturi ieftine lui Johnny Cash și se oferă chiar să îi vândă acestuia din obligațiunile pe care le cumpărase în trecut. Johnny Cash e de acord atâta vreme cât prețul e sub cel inițial și câtă vreme poate obține o dobândă mai mare decât cea inițială. Asta înseamnă însă că el va avea mai puțini bani de oferit lui Johnny Bond, care la rândul său va trebui să plătească o dobândă mai mare pentru a se împrumuta prin obligațiuni noi de la Johnny Cash și, bineințeles, că va reflecta asta oferind împrumuturi mai scumpe și mai puține către Johnny Baker.

Facem aici o pauză că să constatăm că am ajuns într-o situație în care prețul pâinii a crescut și, în paralel, a crescut și prețul banilor, adică rata dobânzii. Situația este însă fragilă, căci economia celor 4 Johnny se află la răscruce, putând evolua în mai multe direcții plauzibile. Prima (scenariul 1) este că Johnny Baker să decidă să crească mai departe salariile angajaților săi care se plâng de prețul pâinii și de prețurile altor bunuri și servicii, dar să continue să reflecte creșterea costurilor sale prin noi scumpiri ale pâinii, ceea ce atrage o reacție suplimentară din partea trio-ului Johnny Power, Johnny Cash și Johnny Bond în sensul creșterii dobânzilor și a restrângerii împrumuturilor. Recunoașteți aici probabil scenariul vicios al spiralei creșterilor salariale asociate cu inflația. O a doua direcție (scenariul 2) poate să fie una în care, în perioada deficitului de pâine, clienții lui Johnny Baker s-au obișnuit să consume mai puțin și, văzând cât s-a scumpit pâinea, decid la comun să continue să consume mai puțin. Asta îi limitează lui J. Baker capacitatea și dorința de a mai crește prețul pâinii, de a mai crește salariile și de a mai cere împrumuturi suplimentare de la Johnny Bond. Economia se stabilizează, nu o mai ia razna, dar, în fapt, toată lumea ajunge să consume mai puțină pâine și să fie mai nefericită (înfometată). Economic, e scenariul unei recesiuni. Mai există și alte direcții și variațiuni, cum ar fi situația (scenariul 3) în care Johnny Bond intră în dificultăți financiare, spre exemplu pentru că împrumuturile oferite lui Johnny Baker erau pe termen mai lung decât obligațiunile emise către Johnny Cash, bazându-se pe ideea că acesta din urmă va continua să îi cumpere obligațiunile, neavând unde altundeva să își plaseze banii. Însă cum Johnny Cash are acum mai puțini bani de investit pentru că cheltuie mai mult pe pâine și are și alte alternative, cum ar fi aceea de a investi în obligațiunile răscumpărate de Johnny Power, el va reinvesti mai puțin din împrumuturile scadențate ale lui Johnny Bond, creându-i acestuia din urmă probleme serioase de finanțare. Dus la extrem, acesta este scenariul unei crize bancare, care se poate ramifica la rândul său în mai multe direcții. Una e cea în care Johnny Power intervine susținându-l direct pe Johnny Bond pentru că e constient că intrarea acestuia în incapacitate de plată va crea mari neplăceri tuturor. Astfel, Johnny Power îi oferă direct lui Johnny Bond împrumuturi cumpărându-i obligațiunile, ceea ce crește din nou prețul obligațiunilor și scade dobânda acestora. Intimidat de J. Power, J. Bond promite în schimb să ofere mai puține împrumuturi riscante și pe termen lung lui J. Baker, în vreme ce J. Cash rămâne cu bani mai puțini și cu posibilități mai puține de plasare a economiilor sale, dar neavând niciun alt motiv pentru a cumpăra mai multă pâine. În același timp, pentru că prețurile energiei și benzinei s-au stabilizat, J.Baker supraviețuiește cu mai puțină pâine produsă și cu prețurile din runda anterioară de măriri de preț. Suntem în acest caz într-o economie stagnantă, în care prețurile nu mai cresc, dobânzile scad, dar și producția de pâine rămâne suboptimală (scenariul 4). În fine, există și scenariul mai fericit (scenariul 5), în care nu există alte accidente și neînțelegeri între cei 4 Johnny și economia lor se echlibrează cu o producție mai mare de pâine, de exemplu pentru că Johnny Baker decide să automatizeze o bună parte din procesul de producție a pâinii, investind pentru acest scop bani împrumutați de la Johnny Bond, care la rândul său se împrumută de la Johnny Cash, la dobânzi ceva mai mari, ce e drept. Investiția în automatizare reduce costurile lui Johnny Baker, astfel încât acesta poate produce și vinde mai mult și poate să-și permită și plata unor dobânzi mai mari la împrumuturi. La rândul său, Johnny Baker poate astfel oferi dobânzi mai mari la obligațiunile emise către Johnny Cash, iar acesta din urmă are mai mulți bani de cheltuit pentru că, pe de o parte, prețul pâinii nu mai crește, iar pe de altă parte, încasează dobânzi mai mari de la Johnny Bond.

Dacă povestea de mai sus vi se pare deja încâlcită, asta este pentru că ea descrie o economie la rândul său încâlcită. Trăiesc totuși cu speranța că ați recunoscut în intrigă evoluția schematică a economiei în timpul pandemiei (trecut) și în punctul culminant pe cea a apariției inflației bunurilor/serviciilor și a creșterii dobânzilor în perioada post-pandemică (prezent). Veți recunoaște, de asemenea, că deznodământul (viitorul) e mereu deschis mai multor scenarii posibile. În scenariul 1 am prezentat spirala inflaționistă, în scenariul 2 scenariul recesiunii, în scenariul 3, apariția mai recentă a unor muguri de neîncredere în sistemul bancar înăbușiți rapid prin garantarea depozitelor la cele 3 bănci americane de talie medie (Silicon Valley Bank, Signature Bank și Silvergate) și a uneia de talie mare elvețiană (Credit Suisse). Scopul acestor intervenții a fost acela de a preveni efecte negative masive similare celor ce au urmat crizei financiare globale din perioada 2008-2011. În scenariul 4 am schițat de fapt echilibrul care s-a stabilit sub forma unei economii stagnante în perioada care a urmat acelei crize, în vreme ce în scenariul 5 am prezentat ceea ce e cred eu că pare a fi un scenariu plauzibil al unei relansări economice bazate pe investiții, scenariu în care economia va crește, dar inflația și dobânzile vor trebui să ramână mai ridicate decât am fost obișnuiți în ultimii 15 ani. Vestea bună este că, pentru un investitor, un astfel de scenariu este unul care, istoric, a generat, în medie, randamente relativ mai ridicate (din calculele mele, în medie de peste 5% în USD pentru majoritatea claselor de active importante), vestea proastă este însă că pentru cei pasivi, acest scenariu înseamnă erodarea continuă a valorii banilor neînvestiți, erodare care ar putea fi oprită doar cu prețul unei recesiuni induse temporar (un fel de scenariu 2 pe repede înainte), caz în care randamentele sunt de obicei mai scăzute. 

Prezentul material reprezintă doar un punct de vedere personal al autorului și nu poate fi asimilat în niciun fel și nu reprezintă poziția oficială a grupului BCR (sau a grupului Erste).

Acest material are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare pentru produse și investiții în instrumente financiare sau o ofertă pentru a contracta produsele sau servicii de investiții financiare la care acest material sau punct de vedere se referă. Orice referință la o cotație sau preț din prezentul material în legatură cu un produs/serviciu este doar opinia personală a autorului și nu reprezintă o ofertă indicativă din partea grupului BCR sau Erste sau o recomandare din partea acestora.

Atragem atenția asupra faptului că investițiile în instrumente financiare sunt supuse unor riscuri cum ar fi, riscul general de piață, riscuri legate exclusiv de emitent precum poziția sa financiară sau rezultatele din operațiuni, riscul legat de fluctuaţia preţurilor pieţei ce poate genera situații precum devierea prețului unor instrumente structurate comparativ cu activul suport, incertitudinea dividendelor, a randamentelor și/sau a profiturilor, fluctuația cursului de schimb.

De asemenea, aveți în vedere faptul că performanța anterioară a instrumentelor financiare nu reprezintă o garanție în ceea ce privește performanța lor viitoare. Nicio asigurare nu poate fi dată referitor la randamentul favorabil al portofoliului de instrumente financiare sau al unui emitent descris în prezentul raport. Există posibilitatea ca, datorită unor factori diverși, proiecţiile să nu fie atinse. Cauzele pot fi: volatilitatea nelimitată a pieței, volatilitatea sectorului, acțiuni ale corporațiilor, imposibilitatea accesului la informații complete sau corecte.