Autor: Horia Braun Erdei, CEO Erste Asset Management

Trecerea într-un An Nou e considerată  prilej de reflecție cu privire la anul ce a trecut, respectiv la ce ne așteaptă în următoarele 12 luni. Și cum în acest început de iarnă nu prea avem parte de zăpadă, în ciuda incantațiilor lui Frank Sinatra (vezi aici), avem mai puține tentații sezoniere care să ne distragă atenția. Atenție care pe parcursul anului 2022 a fost acaparată de mult zgomot și multă agitație, atât în lumea ”reală”, unde se cumpără și se vând bunuri și servicii, cât și în lumea virtuală, a ecranelor ce reflectă evoluția piețelor financiare – căci da, în termeni de percepție, ”piața” unde se decide prețul instrumentelor financiare nu mai e demult un loc fizic, ci în esență o rețea de utilizatori de calculatoare care cumpără înscrisuri ce le conferă niște drepturi și obligații economice și financiare. Dar ca să nu ne împiedicăm în definiții improvizate, să ne concentrăm pe numitorul comun al zgomotului de pe piețele bunurilor comerciale și al tumultului de pe piețele instrumentelor financiare, care cu siguranță a fost reprezentat de fenomenul inflației celor dintâi, care s-a reflectat în domeniul financiar prin scumpirea banilor, adică prin creșterea ratelor de dobândă. Dar dacă putem vorbi relativ ușor despre tema majoră a anului financiar 2022 (cu toate că, dincolo de vorbe, creșterea inflației și a dobânzilor s-a resimțit oricum, dar nu ușor), anul 2023 vine cu provocări inclusiv în ceea ce privește identificarea temelor majore care îl vor modela din punct de vedere economic și financiar.

Într-o bună măsură, vom avea de-a face cu aceleași teme din 2022 prelungite și pe parcursul anului 2023, căci inflația și băncile centrale nu au un termen de ”închidere de tendință” sau de ”misiune îndeplinită” care să coincidă cu anul calendaristic. Vom vedea așadar reverberații ale fenomenului inflaționist și pe parcursul anului 2023, iar băncile centrale vor avea în vizor creșteri de dobândă și în acest an. Diferența față de 2022 va fi însă aceea că gradul de sincronizare a inflației și a tendinței de creștere a dobânzilor va scădea, cel puțin atâta vreme cât nu vor apărea noi șocuri de natură globală cum au fost pandemia de Covid-19 și războiul din Ucraina. Astfel, dacă lăsăm inflația să evolueze după ritmul ciclului economic orchestrat într-o anumită măsură de băncile centrale și într-una mai mică de autoritățile fiscale, ritmul acesteia se va resimți diferit în SUA, unde condițiile de finanțare s-au înăsprit deja destul de mult și unde rata inflației pare să fi arătat semne mai robuste de decelerare, față de Uniunea Europeană, unde inflația arată încă doar semne timide de îndepărtare de un eventual vârf, la rândul său mai ridicat decât în SUA, și unde autoritățile monetare par mai întârziate în ceea ce privește măsurile de încătușare a cererii din economie. Nu mai vorbim de China, unde ciclul economic pare defazat față de restul lumii datorită impactului pandemiei de Covid-19 care a fost administrată în mod diferit (deja celebra politică zero-Covid) de autorități în comparație cu țările occidentale, ceea ce laolaltă cu alți factori specifici au dus la o reprimare a cererii și a inflației, însă în condițiile nedorite ale slăbirii dinamismului economiei. Lucrurile capătă o complexitate și mai mare dacă luăm în calcul și alte țări, precum Japonia sau o serie de țări așa-numite emergente (de exemplu Brazilia, Turcia sau India), ale căror traiectorii economice și financiare pot fi diferite, chiar dacă nu total independente, față de cei trei piloni economici menționați. Cum nu avem timp și spațiu ca să intrăm în detalii – cu toate că diavolul acolo se ascunde –, hai să sintetizăm prin a spune că lumea în 2023 se anunță a fi mai eterogenă decât am perceput-o în 2022.

Când vorbim de eterogeneitate, am menționat diferențele pe care le vom putea probabil identifica între diferite țări și blocuri economice, însă e foarte plauzibil să avem de-a face și cu o eterogeneitate temporală pe parcursul lui 2023. Astfel, dacă inflația și dobânzile încă pot ține capul de afiș în următoarele luni și chiar trimestre, dacă e să credem în eficacitatea politicilor monetare anti-inflaționiste, înăsprirea acestora ar trebui în mod normal să se resimtă la un moment dat dureros în economie, pentru că e nevoie de constrângerea cererii pentru a echilibra balanța ce influențează prețurile din economie. Pe parcursul acestui an vom vedea așadar la un moment dat o imagine nu prea măgulitoare  a creșterii economice care să fie compatibilă cu scăderea sustenabilă a inflației; în caz contrar, e de așteptat ca băncile centrale din Occident să continue să tensioneze corzile economiei pentru a opri muzica stridentă a inflației de peste 2 procente. Cât de mult trebuie să încetinească economia pentru ca inflația să poată scădea, acesta pare a fi testul anului 2023 și el va fi relevat în cifre statistice concrete, care vor demonstra, printre altele, și cât de reziliente sunt economiile principalelor țări occidentale, dar și a multor țări emergente care au fost nevoite să scumpească finanțarea locală. Tradus și la nivel de emitenți de instrumente financiare, 2023 ne va arăta și care dintre aceștia au un profil suficient de rezilient pentru a rezista nu doar într-un mediu al banilor ieftini și abundenți, ci și într-unul în care costul și disponibilitatea finanțării au revenit mai aproape de normalitate și pot deveni cu adevărat restrictive. Testul anului 2023 va putea fi considerat trecut de emitenții suverani dacă într-un asemenea mediu mai puțin fertil economiile lor, vor putea continua să crească, respectiv pentru emitenții corporativi, dacă profiturile lor vor putea continua și ele să crească.

În cazul României, testul creșterii economice va fi unul și mai relevant, în condițiile în care competitivitatea reflectată de deficitul extern e printre cele mai fragile din UE, agenții economici sunt slăbiți de creșterile masive de costuri, inflația pare mai încăpățânată chiar și în contextul a multiple plafonări sau subvenții de prețuri (sau curs de schimb), respectiv într-un an 2023 în care vom importa din UE mai puțină inflație, cum a fost cazul în 2022, dar mai multă slăbiciune economică, așa cum se întrevede din prognozele oficiale (de exemplu, Banca Centrală Europeană care prognozează o încetinire a creșterii PIB-ului din Zona Euro de la 3,4% în 2022 la 0,5% în 2023).  În aceste condiții, consumul, investițiile și exporturile sectorului privat se vor afla sub presiune, ceea ce va face ca investițiile publice din surse locale sau europene să devină cruciale pentru a menține economia pe pantă ascendentă, fără ca aceasta să aducă noi pusee inflaționiste sau o înrăutățire și mai drastică a deficitului de cont curent, ajuns în luna octombrie și în termeni cumulați pe 12 luni, la un nivel de 26 miliarde euro, cu 50% mai mult decât în luna decembrie 2021.

Ne așteaptă așadar un an cu piedici pentru creștere, dar și unul în care cei ce o vor putea demonstra vor fi recompensați de piață, pentru că așteptările investitorilor sunt deja într-o zonă realist-pesimistă – chiar dacă unele predicții, în special de profitabilitate, și în special în SUA, mai pot suferi câteva runde de degradare. A selecta campionii creșterii în anul 2023 nu va fi un lucru ușor, fiind nevoie de multă analiză, atenție, și, în spiritul eterogeneității, probabil și de câteva replieri pe parcursul anului (a se vedea ca exemplu și mișcarea fulger prin care Guvernul român a introdus supraimpozitarea companiilor din domeniul petrolului și gazelor naturale la finalul anului 2022). Pentru investitorii pasivi care nu au timp, răbdare, aplecare sau ”stomac” pentru un asemenea proces de selecție, există totuși o consolare: ea vine din faptul că lumea nu se termină în 2023 și că, în general, răbdarea și consecvența în investițiile diversificate corect și cu orizont pe termen lung dau roade, pentru că piața, eventual ”asistată” de un administrator de fond sau de portofoliu, pot prelua rolul de a cerne în timp emitenții valoroși de cei care se poticnesc atunci când mediul economic nu le mai este favorabil. La fel cum economia, în ansamblul ei, își găsește în general drumul spre creștere, chiar dacă se mai poticnește și ea, un an sau doi, într-o recesiune trecătoare.

Să aveți un an spornic și să-l priviți cu optimism, vorba aceea, dacă n-o fi cu ninsoare iarna asta, atunci vom avea mai mult soare!

Prezentul material reprezintă doar un punct de vedere personal al autorului și nu poate fi asimilat în niciun fel și nu reprezintă poziția oficială a grupului BCR (sau a grupului Erste).

Acest material are un caracter pur informativ și nu reprezintă o recomandare pentru produse și investiții în instrumente financiare sau o ofertă pentru a contracta produsele sau servicii de investiții financiare la care acest material sau punct de vedere se referă. Orice referință la o cotație sau preț din prezentul material în legatură cu un produs/serviciu este doar opinia personală a autorului și nu reprezintă o ofertă indicativă din partea grupului BCR sau Erste sau o recomandare din partea acestora.

Atragem atenția asupra faptului că investițiile în instrumente financiare sunt supuse unor riscuri cum ar fi, riscul general de piață, riscuri legate exclusiv de emitent precum poziția sa financiară sau rezultatele din operațiuni, riscul legat de fluctuaţia preţurilor pieţei ce poate genera situații precum devierea prețului unor instrumente structurate comparativ cu activul suport, incertitudinea dividendelor, a randamentelor și/sau a profiturilor, fluctuația cursului de schimb.

De asemenea, aveți în vedere faptul că performanța anterioară a instrumentelor financiare nu reprezintă o garanție în ceea ce privește performanța lor viitoare. Nicio asigurare nu poate fi dată referitor la randamentul favorabil al portofoliului de instrumente financiare sau al unui emitent descris în prezentul raport. Există posibilitatea ca, datorită unor factori diverși, proiecţiile să nu fie atinse. Cauzele pot fi: volatilitatea nelimitată a pieței, volatilitatea sectorului, acțiuni ale corporațiilor, imposibilitatea accesului la informații complete sau corecte.