În fine, al 4-lea și ultimul scenariu prespune că fenomenul inflaționist va transcende caracterul său ciclic, devenind un fenomen structural pentru o bună bucată de vreme. Făcând o paralelă cu pandemia de COVID-19, cu care am învățat să coexistăm în momentul în care boala s-a endemizat prin creșterea viralității și scăderea gravității, la fel am învăța să trăim și cu inflația, față de care ne-am proteja prin mecanismul indexării salariilor, prețurilor și a altor venituri. Câtă vreme nivelul inflației nu ar ajunge unul galopant (a se compara cu gravitatea bolii provocate de virusul COVID-19), inflația endimică ar putea duce la un oarecare echilibru în economie, un echilibru care nu ar fi însă îmbrățișat de băncile centrale dar față de care acestea ar putea cu greu să lupte, ținând cont de formarea reflexelor mentale ale indexării care sunt greu de combătut. Într-un asemenea scenariu, gândiți-vă la rate ale inflației de 4%-5% în țările dezvoltate și de 6%-7% în țări precum România. Nemulțumirea băncilor centrale s-ar traduce prin dobânzi semnificativ mai mari decât inflația, cu circa 1,5%-2%. Randamentele obligațiunilor ar mai avea loc semnificativ să crească, ceea ce ar duce la scăderea prețurilor acestora. Acțiunile ar urma să scadă în primă instanță, sub greutatea ratelor de finanțare simțitor mai mari, dar pe termen lung și-ar reveni având un potențial mai mare de creștere în special în sectoarele în care marjele de profit sunt în mod tradițional mai ridicate, pentru că cererea e mai rigidă. Mărfurile ar rămâne o alegere profitabilă de investiții nu doar pe termen scurt, ci chiar și pe termen lung.  

În cele de mai sus, am încercat să schițez câteva scenarii pentru evoluția inflației pe plan global și local, cu câteva implicații pentru piețe. Știu că vă așteptați să primiți verdictul cu privire pe care din scenarii îl consider a fi cel corect și bănuiesc că, instinctiv, la cum arată prețurile din magazine și din piețele agroalimentare astăzi, majoritatea probabil că ar opta pentru ultimul scenariu, respectiv cel mai pesimist din perspectiva inflației. Adevărul este însă că nu știu care dintre scenarii se va desfășura în perioada următoare, pentru că fiecare din scenariile prezentate are câte un sâmbure de adevăr. Inflația de azi a început și s-a avântat ca urmare a unor șocuri de ofertă care s-au reflectat rapid în prețuri; la fel de rapid ar putea să și dispară, deci, primul scenariu are fundamente. În același timp, economiile sunt fenomene ciclice, iar băncile centrale și politicile lor monetare și-au demonstrat puterea stabilizatoare a amplitudinii ciclurilor în ultimii 40 de ani, deci, probabil că ar trebui să le acordăm ceva credit și în ciclul actual – scenariul 2 este, prin urmare, și el plauzibil. Cu toate acestea, ciclul actual are particularitățile lui și economia de azi nu e cea din ultimii 40 de ani, ci structural e mai predispusă pentru o inflație mai ridicată (despre asta vom vorbi cu altă ocazie); în aceste condiții, scenariul 3 are și el partea lui de validitate. În fine, la fel de plauzibilă pare și ideea că angajații și comercianții nu vor ezita să se protejeze contra flagelului inflaționist dacă acesta mai persistă, deci și scenariul 4 cu endemizarea inflației își are meritul său. E, de asemenea, posibil să vedem scenarii diferite în părți diferite ale lumii, mai ales dacă globalizarea ultimilor decenii va lăsa loc unei lumi mai complexe, mai fragmentate, respectiv ”multipolare”, cum ar spune unii analiști geopolitici. Consider așadar că, în construirea unei strategii de investiții prudente și atente, trebuie să luăm în calcul fiecare scenariu cu o anumită probabilitate relevantă, motiv pentru care continui să cred că o investiție diversificată pe clase de active și pe regiuni va fi superioară uneia monocolore și monogeografice din punct de vedere al combinației risc-randament. Proporțiile vor trebui ajustate dinamic, în funcție de noile date statistice care vor informa evaluările probabilistice ale unuia sau altuia dintre scenarii. Pentru moment, dintre cele patru scenarii, scenariul 3 al ciclului rapid și violent mi se pare cel mai puternic reprezentat în realitățile principalelor piețe dezvoltate (în special SUA), dar există diferențe semnificative în modul în care fenomenul inflaționist se poate propaga, ceea ce face ca analiza atentă și urmărirea îndeaproape a dovezilor din economie să fie esențiale și pentru ”povestitorul de scenarii”, dar și pentru investitorul de resurse financiare.