Când doamna și domnul Ionescu s-au trezit cu cei 100.000 de lei din vânzarea unui teren, primul gând a fost să-i pună la lucru. Să-i investească undeva, adică.

După o noapte de discuții, au convenit să-i plaseze în fonduri de investiții, căci așa fac oamenii care se pricep mai bine decât ei pentru a-și valorifica banii.

Singura neînțelegere rămasă era CUM să investească: să plaseze toți banii o dată sau timp de un an, adică, câte 8.300 de lei pe lună?

Doamna Ionescu era susținătoarea variantei ce prespunea investiția „integrală” a întregii sume. De cealaltă parte, domnul Ionescu voia să-i investească recurent, lună de lună.

Să zicem că scopul tău e să faci din suta aia de mii de lei, 130.000? Și cumperi de pildă 1.000 de acțiuni a câte 100 de lei la firma A, da? Stai cu acțiunile în portofoliu și aștepți jocul pieței... Când ele cresc, te bucuri. Când ele scad, te apucă stresul și te gândești să le vinzi ca să nu pierzi și mai mult, corect?, spuse domnul Ionescu.

Bun, acum ia în calcul investiția recurentă, lună de lună, adăugă el rapid. Luna asta cumperi 83 de acțiuni la 100 de lei cu suma de 8.300 de lei. Luna viitoare, acțiunea poate coborî la 80 de lei. Din cei 8.300 de lei planificați lunar pentru investiții, ai putea lua 103 acțiuni, corect? Dar nu iei doar 103, ci 120, întrucât sunt mai ieftine decât luna precedentă. Peste o altă lună, să zicem că prețul lor urcă la 110 lei. Cu cei 8.300 de lei ai tăi, ai putea lua 75 de acțiuni. Dar nu iei 75, ci doar 60, că sunt scumpe. Ce vreau să spun este că există o mare probabilitate ca la finalul celor 12 luni să deții mai multe acțiuni decât dacă iei acum acțiuni de toți banii, mai spuse domnul Ionescu.

De fiecare dată când faci o achiziție nouă, cumperi la un preț diferit. În consecință, și numărul de acțiuni din portofoliul tău variază de la lună la lună. Când prețul e ridicat, cumperi mai puține unități de fond, iar când prețul e mic, cumperi mai multe unități de fond, adăugă domnul Ionescu.

Este exact ca și atunci când ești la supermarket și vezi ofertă la ulei și te gândești să cumperi cât mai multe sticle ca să profiți de reducere pentru că știi că oricum îl vei folosi în viitor. Iar când uleiul e la preț normal, cumperi doar dacă ai nevoie și cât ai nevoie.

Ironia este că, de cele mai multe ori, când vine vorba de investiții, românii se comportă exact invers. Când prețul acțiunii scade, aceștia intră în panică și le vând cât pot de repede, de teamă să nu piardă și mai mult. Dimpotrivă, când prețul e în creștere se aruncă să cumpere cât mai mult, în speranța că vor face bani rapid și ușor, considerând că valoarea acestora va crește și mai mult, zise domnul Ionescu.

Și mai e ceva, adăugă domnul Ionescu. Piețele nu se mișcă în linie dreaptă, știi și tu asta. Prețurile se deplasează în sus și în jos, uneori de la o oră la alta. Dacă îți drămuiești lunar investiția, ajuți la atenuarea volatilității pieței.

Când faci investiții regulate, puterea ta de cumpărare crește atunci când prețul acțiunilor scade, nu uita asta, mai spuse domnul Ionescu.

Sigur că nu ai garanții că nu poți pierde din bani. Căci nimeni nu ți le poate da. Dar riscul e mai mic, asta încerc să spun.

Ca să nu mai zic de ceva care mi se pare și mai important: disciplina în investiții. Când investești regulat, devii un investitor disciplinat. Practic, tu investești indiferent de preț. Doar că tu decizi cât anume. Iar asta elimină o parte din partea emoțională a investiției. Te face mai „imun” la potențiale pierderi, conchise domnul Ionescu. 

Când doamna și domnul Ionescu s-au trezit cu cei 100.000 de lei din vânzarea unui teren, primul gând a fost să-i pună la lucru. Să-i investească undeva, adică.

După o noapte de discuții, au convenit să-i plaseze în fonduri de investiții, căci așa fac oamenii care se pricep mai bine decât ei pentru a-și valorifica banii.

Singura neînțelegere rămasă era CUM să investească: să plaseze toți banii o dată sau timp de un an, adică, câte 8.300 de lei pe lună?

Doamna Ionescu era susținătoarea variantei ce prespunea investiția „integrală” a întregii sume. De cealaltă parte, domnul Ionescu voia să-i investească recurent, lună de lună.

Să zicem că scopul tău e să faci din suta aia de mii de lei, 130.000? Și cumperi de pildă 1.000 de acțiuni a câte 100 de lei la firma A, da? Stai cu acțiunile în portofoliu și aștepți jocul pieței... Când ele cresc, te bucuri. Când ele scad, te apucă stresul și te gândești să le vinzi ca să nu pierzi și mai mult, corect?, spuse domnul Ionescu.

Bun, acum ia în calcul investiția recurentă, lună de lună, adăugă el rapid. Luna asta cumperi 83 de acțiuni la 100 de lei cu suma de 8.300 de lei. Luna viitoare, acțiunea poate coborî la 80 de lei. Din cei 8.300 de lei planificați lunar pentru investiții, ai putea lua 103 acțiuni, corect? Dar nu iei doar 103, ci 120, întrucât sunt mai ieftine decât luna precedentă. Peste o altă lună, să zicem că prețul lor urcă la 110 lei. Cu cei 8.300 de lei ai tăi, ai putea lua 75 de acțiuni. Dar nu iei 75, ci doar 60, că sunt scumpe. Ce vreau să spun este că există o mare probabilitate ca la finalul celor 12 luni să deții mai multe acțiuni decât dacă iei acum acțiuni de toți banii, mai spuse domnul Ionescu.

De fiecare dată când faci o achiziție nouă, cumperi la un preț diferit. În consecință, și numărul de acțiuni din portofoliul tău variază de la lună la lună. Când prețul e ridicat, cumperi mai puține unități de fond, iar când prețul e mic, cumperi mai multe unități de fond, adăugă domnul Ionescu.

Este exact ca și atunci când ești la supermarket și vezi ofertă la ulei și te gândești să cumperi cât mai multe sticle ca să profiți de reducere pentru că știi că oricum îl vei folosi în viitor. Iar când uleiul e la preț normal, cumperi doar dacă ai nevoie și cât ai nevoie.

Ironia este că, de cele mai multe ori, când vine vorba de investiții, românii se comportă exact invers. Când prețul acțiunii scade, aceștia intră în panică și le vând cât pot de repede, de teamă să nu piardă și mai mult. Dimpotrivă, când prețul e în creștere se aruncă să cumpere cât mai mult, în speranța că vor face bani rapid și ușor, considerând că valoarea acestora va crește și mai mult, zise domnul Ionescu.

Și mai e ceva, adăugă domnul Ionescu. Piețele nu se mișcă în linie dreaptă, știi și tu asta. Prețurile se deplasează în sus și în jos, uneori de la o oră la alta. Dacă îți drămuiești lunar investiția, ajuți la atenuarea volatilității pieței.

Când faci investiții regulate, puterea ta de cumpărare crește atunci când prețul acțiunilor scade, nu uita asta, mai spuse domnul Ionescu.

Sigur că nu ai garanții că nu poți pierde din bani. Căci nimeni nu ți le poate da. Dar riscul e mai mic, asta încerc să spun.

Ca să nu mai zic de ceva care mi se pare și mai important: disciplina în investiții. Când investești regulat, devii un investitor disciplinat. Practic, tu investești indiferent de preț. Doar că tu decizi cât anume. Iar asta elimină o parte din partea emoțională a investiției. Te face mai „imun” la potențiale pierderi, conchise domnul Ionescu.